Conținutul acestui modul de formare este o continuare neoficială a EntreComp pentru pregătirea pentru riscul cibernetic. În unitățile anterioare, am prezentat câteva cadre utile pentru o mai bună pregătire în evaluarea riscurilor și amenințărilor cibernetice care provin din mediul IT.
	În secțiunea următoare, vom oferi cursanților roadmap-uri conceptuale care pot fi folosite în securitatea cibernetică, pregătirea cibernetică și reziliența cibernetică din perspectiva asigurării calității și a managementului riscului. Acum, când întreprinderile și organizațiile se confruntă cu o expunere exponențială la amenințările cibernetice, securitatea cibernetică devine o preocupare majoră nu numai pentru specialiștii IT, ci și pentru profesioniștii și experții care activează în domeniul managementului riscurilor. Organizațiile se bazează din ce în ce mai mult pe mijloace/instrumente digitale pentru a-și planifica, gestiona și dezvolta activitățile, iar orice întrerupere a „lanțului valoric digital” se traduce prin consecințe grave pentru care mulți sunt în mare parte nepregătiți.
	Există o concepție greșită comună despre securitatea cibernetică, și anume: securizarea sistemelor IT în fața amenințărilor cibernetice implică proceduri complexe și extrem de sofisticate în domeniul informaticii.
	Deși este cu siguranță adevărat că profesioniștii în securitate cibernetică dispun de expertiză în inginerie avansată și de un know-how, o mentalitate cibernetică este la îndemâna tuturor...

Punctele cheie ale unui raport IBM din 2021 indică faptul că reziliența cibernetică presupune câteva acțiuni simple: • Investiția în prevenire (i.e. identificarea riscurilor și evaluarea)   • Modulul de securitate Zero-Trust (“cine a avut acces la datele tale?”)   • Testarea la stres (măsurarea și evaluarea strategiilor de reziliență internă)   • [relevante în era de lucru inteligent] gestionarea identității și a accesului pentru a gestiona telemunca   • Programe de conformitate: promovarea culturii cibernetice la nivel interfuncțional   • Reducerea complexității (“a fi simplu, dar sofisticat”)   • Reducerea lipsei de competențe

De fapt, dovezile din raportul menționat anterior indică faptul că principalele cauze care acționează ca perturbatori suplimentari sunt asociate mai degrabă factorilor umani decât ineficiențelor tehnologice::

Source: IBM, 2021

Dovezile adunate de partenerii Cyber MSME identifică lipsa unor sisteme de gestionare a riscurilor (cibernetice) ca fiind una dintre cele mai frecvente cauze ale expunerii cibernetice.

 În sine, acest rezultat indică „nerecunoașterea” securității cibernetice ca principală preocupare pentru reziliența și competitivitatea afacerilor.

Managementul riscului cibernetic ar trebui să urmeze aceleași paradigme și aceleași focalizări operative (adică, monitorizarea și evaluarea) ca oricare altă funcție de bază, fiind un indicativ al unei noi pârghii competitive care se află la dispoziția întreprinderilor pentru a se adapta (și a reacționa) la noile amenințări venite din rândul piețelor și societăților.

ISO 31000

Organizația Internațională pentru Standardizare recunoaște în managementul riscului un proces care implică aplicarea sistematică a politicilor, procedurilor și practicilor la activitățile de comunicare și consultanță, stabilirea contextului și evaluarea, tratarea, monitorizarea, revizuirea, înregistrarea și raportarea riscului.

Întrucât toate funcțiile de afaceri rămân legate de eficiența și eficacitatea sistemelor și rețelelor IT care reglementează fluxul sarcinilor lor, managementul riscului cibernetic devine o parte integrantă a procesului decizional strategic și a planificării pe termen lung.

Managementul riscului cibernetic este un proces ciclic și include mecanisme continue orientate spre atingerea unor standarde din ce în ce mai înalte.

    Verificare> Evaluare> Reglare fină

ISO 31000, o reprezentare vizuală

Pe baza ISO 31000, modelele interne de management al riscului (cibernetic) ar trebui să reflecte valorile, obiectivele și resursele organizației și să fie în concordanță cu politicile și declarațiile despre obligațiile organizației și cu opiniile părților interesate.

Odată ce organizația stabilește domeniul de aplicare, contextul și criteriul modelului său de management, se recomandă inițierea evaluării propriu-zisă.

Evaluarea presupune un proces în trei etape:

Sursă: Caliste, J.-P & Heitor, Jone (2020)

NASA, Goddard Space Flight Center, Goddard Technical Standard GSFC-STD-0002, Risk Management Reporting

Profesioniștii și experții din domeniul managementului afacerilor vor fi auzit cu siguranță de Lean Manufacturing, Total Quality Management (TQM), Just In Time (JIT) etc.

Cele pe care tocmai le-am menționat sunt printre cele mai cunoscute cadre de audit pentru managementul calității aplicate la nivel industrial.

Aceste modele au un singur lucru în comun: originile lor sunt din Japonia și au devenit cea mai importantă referință la nivel mondial pentru procedurile de audit și asigurare a calității.

Ceea ce se știe mai puțin despre TQM și JIT, este „filozofia” de afaceri din care au apărut: Kaizen (改善), tradus literal ca 改 = schimbare,善 = bine.

Cultura Kaizen presupune o evoluție constantă și continuă către standardele de performanță mai înalte.

În jurul anilor 80 a devenit paradigma de afaceri dominantă a industriilor japoneze, cu referire în special la Toyota (adică, Toyota Production System, Toyotism).

… dar și mai puțin cunoscut este faptul că cultura Kaizen nu este un produs complet fabricat în Japonia.

Modelul Kaizen își are originile într-un program de colaborare industrială transnațională între SUA și Japonia, început la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai precis, începuturile modelului Kaizen actual au fost inspirate de munca unei figuri luminoase din peisajul afacerilor din SUA din acea vreme: W. Edwards Deming (1990-1993). E. Deming este omul din spatele unuia dintre primele cadre de referință pentru asigurarea calității și pentru audit: modelul DEMING.

Modelul DEMING

Sursă: Deming, W.E., 1950. Elementary Principles of the Statistical Control of Quality, JUSE.

De-a lungul timpului, modelul DEMING a cunoscut un număr foarte mare de revizuiri promovate de alți autori care îi urmează E. Deming, Kaizen fiind de fapt unul dintre ele.

În zilele noastre, modelul original DEMING a inspirat ISO 9001 pentru principiile managementului calității.

Dintre toate readaptările modelului DEMING, am dori să îl propunem pe cel prezentat într-o perspectivă „evoluționară” (slide-ul următor).
 

Modelul DEMING avansat

Modelul DEMING - remarci

Adevărata putere a modelului DEMING care i-a permis să treacă testul de timp este că:

Începând cu ISO 31000, am văzut că un model cuprinzător de management al riscului ia în considerare un proces transversal și continuu de monitorizare și evaluare.

Ciclul DEMING acoperă ambele priorități, deoarece permite utilizatorilor să:

Ar putea fi recomandată împărțirea procesului de evaluare (adică, faza de „verificare”) în două etape separate, în funcție de momentul real al evaluării.